| LDR |
08152nx a22008053 |
| 001 |
1776 |
| 009 |
Antoniade, Constantin |
| 100 |
$a
arumy01010101ba0
|
| 101 |
$a
rum
|
| 102 |
$a
RO
|
| 120 |
$a
bb
|
| 152 |
$a
unimarc
|
| 200 |
0
$a
Antoniade
$b
Constantin
$f
16 aug. 1880-19 iul. 1954
|
| 320 |
$a
drept, literatură, istorie, filozofie
|
| 330 |
0
$a
jurist, scriitor, istoric, filosof, diplomat și eseist de origine greacă
|
| 340 |
$a
născut în București
|
| 340 |
$a
decedat la Madrid
|
| 340 |
$a
al treilea din cei șase copii ai Alexandrinei (născută Capeleanu) și ai lui Diamandi Antoniade, inspector financiar
|
| 340 |
$a
studiile medii, la Liceul ”Matei Basarab” din București
|
| 340 |
$a
a urmat apoi cursurile Facultăţii de Drept din capitală, susţinând o dublă licență: în drept (teza: Ştiinţa Dreptului şi evoluţionismul (1902) şi în filozofie la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti (1903)
|
| 340 |
$a
1904-1906 - a participat la seminarul special de doctorat
|
| 340 |
$a
1907 - a susţinut teza ”Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică”, sub îndrumarea profesorului Constantin Rădulescu-Motru
|
| 340 |
$a
după absolvire este angajat ca ajutor de judecător la ocolul Mostiștea – Ilfov (1903), după ce fusese timp de un an revizor comunal în același județ
|
| 340 |
$a
1905 - substitut pe lângă Tribunalul Constanța
|
| 340 |
$a
1906 - adus din nou la Mostiștea, în calitate de judecător de ocol, apoi trece la București ca judecător de ședință la Tribunalul Ilfov
|
| 340 |
$a
1910 - membru fondator al Societăţii de Filosofie din România; pierde concursul pentru ocuparea catedrei de Istoria filosofiei şi enciclopedia filosofică a Universităţii din Bucureşti, câştigat de P. P. Negulescu, şi se îndepărtează de cariera didactică dedicându-se celei diplomatice
|
| 340 |
$a
1914 - delegat ca secretar general în Ministerul de Justiție
|
| 340 |
$a
1916-1925 - consilier al Curţii de Apel Bucureşti
|
| 340 |
$a
1919-1920/1921 - secretar general al delegației române la Conferința de Pace de la Paris
|
| 340 |
$a
1921/1922-1927 - arbitru în Tribunalul mixt româno-ungar la Paris
|
| 340 |
$a
1928-1929 - trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Geneva, pe lângă Societatea Națiunilor
|
| 340 |
$a
1928-1936 - reprezentant al României la Liga Națiunilor
|
| 340 |
$a
din 1929 - membru al Academiei Diplomatice Internaţionale
|
| 340 |
$a
1929-1931 - preparator al Comisiei pentru Conferința Dezarmării și al Comitetului de Arbitraj și Securitate
|
| 340 |
$a
1932-1935 - delegat la Conferinţa dezarmării
|
| 340 |
$a
15 noiembrie 1936-1937 - ministru plenipotenţiar al României la Berna
|
| 340 |
$a
revocat odată cu intrarea în dizgrație a lui Nicolae Titulescu, al cărui prieten și apropiat colaborator a fost, s-a retras la Paris, unde a trăit din avocatură
|
| 340 |
$a
1948 - membru în comitetul de conducere al Asociației pentru Ajutorarea Refugiaților Români CAROMAN, organizație fondată la Paris (1910) de Nicolae Caranfil, reprezentant al Crucii Roșii Române Libere
|
| 340 |
$a
după ce regimul comunist a preluat puterea în România, a primit autorizație de la Iuliu Maniu și Dinu Brătianu pentru a stabili contacte în țările occidentale din partea Partidului Național Liberal și Partidului Național-Țărănesc
|
| 340 |
$a
Colaborări la publicaţii:
|
| 340 |
$a
a colaborat la ”Convorbiri literare”, ”Noua revistă română”, ”Rampa” etc.
|
| 340 |
$a
a publicat câteva articole de atitudine politică publică în ziarele ”Capitala”, ”Izbânda” și ”Dacia”, reluând într-o formă mai accesibilă idei din eseul polemic ”Imperialismul culturii germane”
|
| 340 |
$a
este și autorul articolelor Machiavelli şi Guicciardini, din tomul al cincilea al unui Dictionnaire diplomatique, editat de Academia Diplomatică Internațională, în care el însuși figurează (se pare că s-au rătăcit memoriile şi corespondenţa purtată cu numeroșii săi prieteni și cunoscuți, între care mari nume ale culturii române şi universale)
|
| 340 |
$a
Opera:
|
| 340 |
$a
”Machiavelli. Omul, timpurile, opera” (I-II, 1933-1934)
|
| 340 |
$a
”Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini” (1935, editată în 1937 și în limba franceză)
|
| 340 |
$a
”Figuri din cinquecento. Principese, curteni, curtezane” (1939)
|
| 340 |
$a
”Les ambassadeurs de Venise au XVI-eme siècle”, lucrare redactată simultan în limbile română și franceză, care va fi publicată (versiunea franceză, singura încheiată) postum la Madrid, în 1984, de fiul său George Antoniade
|
| 340 |
$a
Printre lucrările sale de filozofie se remarcă: încercare de critică filosofică (1907); ”Thomas Carlyle”, Bucureşti, 1909; ”Filosofia lui Henri Bergson - Studii filosofice”, Bucureşti, 1910; ”Imperialismul culturii germane”, Bucureşti, 1915
|
| 340 |
$a
s-a preocupat în mod deosebit de opera lui Machiavelli, scriind o lucrare în două volume, primul - ”Secretarul florentin - Omul, Timpul, Opera” (București, 1933) şi al doilea - ”Politicul, Istoricul, Patriotul” (București, 1934) și ediţia a III-a, Timişoara, 1993
|
| 340 |
$a
în aceeaşi direcţie se înscriu şi o serie de studii ulterioare - Renaşterea italiană: ”Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini”, Bucureşti, 1935; ”Trois Figures de la Renaissance: Pierre Arétin, Guichardin, Benvenuto Cellini”, Paris: Brouwer, 1937; ”Figuri din cinquecento. Principese, curteni şi curtezane”, Bucureşti, 1939; ”Les ambassadeurs de Venise au XVI-eme siècle”, ediţie îngrijită de George Antoniade, Madrid, 1984; ”Opere”, ediţie îngrijită de Ion Mihail Popescu, Bucureşti, 1985; ”Machiavelli” (reeditat la Timișoara, 1993)
|
| 340 |
$a
Traduceri:
|
| 340 |
$a
a tradus lucrări ale lui Thomas Carlyle (”Eroii. Cultul eroilor și eroicul în istorie”, București, 1910; ”Muncă, sinceritate, tăcere”, București, 1910) și John Ruskin (”Comori şi grădini”, București, 1914)
|
| 340 |
$a
Referințe critice:
|
| 340 |
$a
Ion Dur, Filosofia lui C. Antoniade, în Revista ”Transilvania”, nr. 8, 1986; Sorin Popescu și Tudor Prelipceanu, Constantin Antoniade - Un aristocrat „de merite și de talente” în lumea juridică românească (Reviste – ”Buletinul de informare legislativă” nr. 2/2005)
|
| 640 |
1
$f
16 august 1880
$e
București
|
| 640 |
2
$i
19 iulie 1954
$e
Madrid
$a
Spania
|
| 801 |
0
$a
RO
$b
BJCL
$c
20160101
|
| 810 |
$a
Ciobanu, Mircea
$b
Nimic fără Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, București, 1992
|
| 810 |
$a
Denize, Eugen
$b
Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, în Revista ”Memoria”
|
| 810 |
$a
Popescu, Sorin; Prepeliceanu, Tudor
$b
Constantin Antoniade - Un aristocrat „de merite și de talente” în lumea juridică românească (Reviste – Buletinul de informare legislativă nr. 2/2005)
|
| 810 |
$b
Enciclopedia On-line a Filozofiei Românești (autori cu contribuții locale semnificative, 2 p.)
|
| 810 |
$b
Dicționarul General al Literaturii Române, Editura Univers Enciclopedic, vol. I, 2004
|
| 810 |
$a
Dur, Ion
$b
Filosofia lui C. Antoniade, în Revista ”Transilvania”, nr. 8, 1986
|
| 810 |
$b
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Antoniade
|
| 810 |
$b
https://dexonline.ro/definitie/Antoniade
|
| 810 |
$b
https://web.archive.org/web/20080211195200/http://www.romanian-philosophy.ro/2.html
|
| 810 |
$b
https://legeaz.net/personalitati-juridice/constantin-antoniade
|
| 810 |
$b
https://crispedia.ro/constantin-antoniade/
|
| 810 |
$b
https://biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=a&page=880&limit=40 (poz. 906)
|
| 810 |
$b
http://romanian-philosophy.ro/ro/index.php/Constantin_Antoniade (accesat la 28.06.2021)
|
